5 controverse în spinning-ul la Dunăre

Am încheiat recent doua reprize de spinning pe Dunare. Când stai în barca 7-8 ore pe zi îți vin fel de fel de idei, gânduri, scenarii. Este de la sine înțeles că starea pe care ne-o oferă contactul nevăzut, intangibil poate, cu lumea submersă, este pentru noi pescarii dependență în stare pură.

Tot pescuind mi-am propus să răspund la 5 controverse din lumea spinningului, care deși nu sunt noi, revin obsesiv în prim-planul celor aflați la început de pasiune.

1. Cu ce gramaje ale jig-ui pescuim pe Dunare?

NU exista un gramaj anume. Exista un interval de greutăți ale jigului. Personal folosesc de la 17grame la 60 grame. Greutatea jigului trebuie adaptată în funcție de următorii factori : adâncimea apei, intensitatea curentului, grosimea firului, dimensiunea și forma nălucii și dinamica de prezentare a nălucii adoptata. Doar experimentând și pescuind des, putem simți aceste lucruri. Este foarte bine să existe un ghidaj sau o pregătire teoretica, însă orele petrecute pe apa, de cele mai multe ori ne oferă răspunsurile corecte.

Dacă în urmă cu două săptămâni 17-21 g au fost greutățile cele mai uzitate, de data aceasta , pe o cota mai mare cu 80 cm am folosit greutăți de 28-32 grame !!

2. Grip sau minciog?

Respect pestele, nefiind un fanatic catch&release. Pescuiesc responsabil, eliberez peștii sub măsura și marii reproducători-drept urmare recomand folosirea ambelor obiecte: minciogul pentru scoatere peștelui din apă, iar gripul, în caz de nevoie, pentru manevrarea peștelui din minciog, în cazul în care pericolul de a ne accidenta cu un cârlig sau o ancora este mare. Mai pledez pentru folosirea a doua accesorii: căscătorul si un clește lung.

Deși dimensiunea peștelui a fost mică, folosirea minciogului este o acțiune de siguranța, în primul rând!
În acest caz, minciogul s-a dovedit a fi inutil-gripul a intrat în scenă!!

3. Spin sau cast?

Ambele stiluri se completează reciproc în funcție de aplicația și năluca folosită. Dacă în cazul pescuitului la jiginng, treaba este simpla (aerodinamica bilei permițând folosirea cu succes și ușurința a ambelor metode) la alte aplicații socoteala se schimba. Spre exemplu, este mult mai ușor să lansezi un vobler ușor de balsa într-o zi cu vânt cu echipamentul de spin decât cu cel de cast. În același timp este mult mai indicat să lansezi o năluca grea, reactivă, care trebuie stopată la plonjarea în apa cu un echipament de cast decât cu unul de spin. Și exemplele pot continua. Răspuns final: spin si cast!

Avat de 66 cm, prins cu echipament de cast !

4. Cu înaintaș sau fără?

Am experimentat de-a lungul anilor acest aspect. Folosirea unui înaintaș de fluorocarbon ajută cu siguranță în pescuitul zonelor cu elemente abrazive-copaci, piatra, scoici, alte structuri submerse. Referitor la eficienta pescuitului cu înaintaș d.p.d.v al naturaleței prezentării nălucii(mă refer la transparența aproape completă a acestuia în apă) nu pot spune decât că fiecare pescar trebuie să-și aleagă zona de confort. Dacă crezi în chestia asta, atunci folosește-l. Dacă nu, atunci nu-l folosi! Fiecare are experiența lui.

Pescuitul în structura „cere” înaintaș.

5. Apă curată vs Apă murdară

Nu de puține ori , punând aceasta întrebare la pescari diferiți care tocmai se întorseseră de la partide de pescuit la Dunăre am primit răspunsuri total diferite. Fiecare pescar are o sistem de apreciere propriu, stabilit probabil în urma partidelor reușite și/sau al numărului de ieșiri la pescuit pe bătrânul fluviu. În timp, mi-am creat propria unitate de apreciere: dacă vad năluca la peste 5 cm sub luciul apei, apa nu-i murdara. Cel puțin pentru mine! Pescuitul nu este o știința exactă, dar statistic vorbind, rezultatele pe apă extrem de limpede sau extrem de murdară sunt mai slabe decât în celelalte partide.

O fi curată? O fi murdară? 🙂

În rest, bucurați-vă de pescuit. Responsabil, desigur!