La începuturile mele în ale pescuitului, pe lângă timp liber(aveam mai mult atunci) și achiziționarea echipamentelor de pescuit, căutam cu ardoarea informații din domeniu. Anii 90′ erau săraci în tehnologia informației. O carte două și o revistă, alinau setea de cunoaștere. Citeam și reciteam, priveam cu invidie capturile de revistă, necrezând că viitorul îmi va rezerva astfel de momente și amintiri.

Țin minte și acum în ce mod am devorat cartea Comando Delta. La vremea aceea nu ajunsesem în Deltă, iar așa cum era ea descrisă în paginile cărții, mi-o imaginam ca o planetă ruptă dintr-un SF bun, intangibilă pentru mine în acel moment. Așteptam cu nerăbdare de copil momentul acela, când aveam să facem cunoștință.

Când i-am trecut granița(într-un septembrie ploios din 99′) am realizat ca realitatea ei era mult diferita de cea din imaginația mea( și credeți-mă că am una bogată). Deși aveam pe spate tatuate toate literele din cărțile citite, care-mi pictaseră tabloul deltaic, lumea din fața mea avea o altă dimensiune. Una pe care, oricâte cărți ai citi și oricâte imagini ai vedea, nu o poți simți decât acolo: în Delta Dunării.

Am ars etapele pe rând și am experimentat majoritatea stilurilor specifice, așa cum cred eu că e bine în viață: de la carași și roșioare la „pufulete”, la bibani prinși la râmă, avați la rotativă, crapi la pătrățică de mămăliga, știuci pe „table” (când mai erau….știuci, că „table” mai sunt), etc. Stiluri diferite, fiecare cu farmecul propriu. Peste toate însă mi-a rămas șalăul.

L-am căutat asiduu vreme de aproape două decenii prin mai toate coclaurile Deltei Dunării. În tot acest timp însă nu m-am oprit din citit. Perioada Pescar Modern și Aventuri la Pescuit (publicații care din păcate au dispărut din peisaj precum ceața de pe Dunăre în diminețile calde de toamnă) a fost intensă: spațiu important din biblioteca familiei erau dedicate acestor publicații.

Mai apoi, prin 2013, am dormit multe seri cu Delta Dunării: Ghid turistic și de pescuit-scrisă de bunul meu amic-Teodor Buliga. Practic, orice carte/revistă cu și despre pești sau pescuit, m-au atras ca un magnet. Tot ca un magnet mi-am umplut paharul cunoașterii; nu de puține ori, pe apă, cititul m-a ajutat…înțelegeți unde bat…:)

Astfel, nu este de mirare, că pe lângă orice magazin (fizic sau online) din domeniul pescuitului sportiv intru de fiecare dată când am ocazia în CĂRTUREȘTI.

Chiar dacă nu mereu cumpăr câte ceva, locul ăsta are o energie aparte. Mă încarcă pozitiv și mă liniștește în momentele acelea( știți voi care). Dacă stau bine să mă gândesc, pot spune cu mâna pe inimă, că dacă în timpul liber n-aș putea fi la pescuit, aș vrea sa fiu în Cărturești.

Să revin la citit….sau la pescuit…..sau la amândouă: dacă cumva nu sunteți la pescuit dar ați vrea, intrați la CĂRTUREȘTI, și căutați scrierea asta:

Sigur vă va alina dorul de ducă pe ape, ba chiar mai mult: mai aflați și una-două, poate trei informații bune. Am scris-o cu bucurie și cu dorința de a împărtăși din experiențele personale, o bucurie ca aceea când prinzi captura vieții și o postezi pe grupul de WhatsApp al prietenilor pescari.

Apele publice, din păcate, devin din ce în ce mai sărace. Experiența ultimilor ani m-a învățat că nu trebuie să așteptăm nu știu ce miracol, trebuie singuri să ne ducem spre practici durabile.

Nu voi face o încheiere acestor rânduri din simplul motiv că pescuitul și cititul sunt povești fără sfârșit. Sunt povești frumoase în care vă recomand să-i aduceți pe cei mai tineri. Poate ei vor reuși să salveze ce a mai rămas.

Bucurați-vă de ele, citiți mult și nu uitați să pescuiți responsabil, oriunde ați face-o!