După ani buni în care specia țintă a ieșirilor deltaice a fost șalăul, la această ultimă aventură am schimbat macazul: am căutat știuca. Nu într-un mod clasic ( mă refer aici la pescuitul din barca pe lacurile cu personalitate și nume din Deltă) ci în vechi canale, foste creșe și grădinițe cu iz ihtio, create uman în anii glorioși ai epocii de aur, dar care astăzi găzduiesc doar ce și cât vrea mama natură.

Peisajul de vis, sălbatic, aer cu miros de mare, cai și vite sălbăticite, milioane de broaște, păsări dorite în obiectiv de orice bird-watcher, au fost câteva dintre elementele ce ne-au însoțit în cele 2 zile scurte de pescuit.

Am prins puțin, clasic și frumos. Altfel spus-câteva știuci sănătoase capturate pe tablă și gumă, fotografiate apoi eliberate. S-a mai scăpat, s-a mai ratat….că așa-i în pescuit. De fiecare data altfel.

Urmaresc de ceva vreme un pescar de peste ocean-Greg Blanchard. Nu întâmplător câștigătorul titlului Angler of The Year 2023 în circuitul Yak-A-Bass ( pescuit la bass din caiac). O mașină de pescuit care afirmă într-unul din clipurile sale că în pescuit nu exista nici o regulă clară…mereu altfel.

Nu mai pescuisem de pe mal de ceva vreme. Frumos, mult mai anevoios și tehnic. În condițiile abordării unui canal îngust, apropierea în liniște și lanseul precis sunt obligatorii. Într-o dimineață ne-am aventurat câteva ore, trei cetățeni într-o barcă micuță. Nu recomand 🙂

Deși pescuite puțin, astfel de ape au pești foarte greu de păcălit. Sigur, teorii sunt multe, ca deh’ cică suntem pescari …. le am și eu pe ale mele. Cert este că îmi place să fie greu, parcă este mult mai mare bucuria unui pește scos la poză.

A fost o ieșire frumoasă, nu datorită numărului de pești prinși. Locația, prietenii, natura, poveștile…de neprețuit. Unde mai pui ca noi pescuim responsabil, oriunde am face-o!